Articole

Ajutor în vreme de nevoie

stay humbleAm observat ceva.

Parcă oamenii devin tot mai egoişti şi ridică în jurul lor ziduri tot mai mari şi garduri tot mai întărite. Şi cred că e de fapt din cauza temerilor care le au. Evită să ajute, poate de teamă să nu fie ei ulterior daţi la o parte şi cred că dacă nu protejează bine ceea ce au sau cunosc, cineva le va lua şi vor ajunge iar de unde au plecat.

Dar nu este aşa. În teorie ştim că nu e aşa dar pare mai greu când e vorba să acţionăm. Ştim că, de fapt cu cât dăruim mai mult cu atât primim mai mult, recunoştinţa are roadele ei bogate.

Dar ce stă în spatele acestei temeri care duce chiar la egoism uneori?

Cred că răspunsul la întrebarea asta depinde de tine, de mine şi de fiecare om în parte. Poate ţi-e frică să fi amabil cu oamenii crezând că ar fi un semn de slăbiciune dar în final observi că asta te poate face să pari arţăgos şi răutăcios, sau poate ţi-e frică să împărtăşeşti cunoştiinţele tale crezând că celălalt va ştii în final mai mult şi aşa vei simţi cum valoarea proprie dispare…şi exemplele pot continua.

Dar aş vrea să ne reamintim că de fapt realitatea este alta.

Cu cât dăruieşti mai mult din timpul tău, fie pentru o încurajare, sau ajutor oricât de mic pe plan fizic sau emoţional cu atât aceste „daruri” se vor întoarce către tine mai îmbelşugate.

„Aruncă-ţi pâinea ta pe ape. Şi după multă vreme o vei găsi iarăşi.” –Eclesiastul 11:1

Dar am mai observat ceva.

Oamenii care ajuta primii sunt cei care ştiu cum e să nu primeşti ajutor, cei care sunt de partea ta sunt cei care nu au avut pe nimeni în colţul lor şi cei care îţi oferă un sprijin sunt cei care ştiu cum e să porneşti de la zero.

Şi fie că ne place sau nu cred că toţi am fost de ambele baricade cel puţin o dată.

Aşa că fi recunoscător azi pentru toţi cei care au rămas cu tine când ai fost într-un impas, care te-au sunat când ai avut nevoie, care au renunţat la ei înşişi şi au decis să fie de partea ta chiar dacă a fost în detrimentul lor.

Şi mai cred că ar fi minunat dacă am scutura sentimentul de „mi-e dator” sau „îi sunt dator” pentru ajutorul acordat. Încearcă să ajuţi din bunătatea inimii! Este bine să simţi recunoştinţa dar să nu fie însoţită de acel sentiment de condamnare că i-ai rămas „dator vândut pe vecie”.

Fi înţelept în sortarea gândurilor care îţi guvernează sentimentele!

Îndrăzneşte să fi primul care întinde o mână!

Şi pentru că o altă temere este cea de articole lungi închei aici, dar nu uita să întorci şi tu câteva din acele telefoane şi poate chiar să faci altele noi.

Mult succes!

“Deci.. nu e greu să ieși din confuzie! Uite ce chemare ai de îndeplinit: Să-L iubești pe Creatorul tău deasupra oricărui lucru și pe aproapele tău ca pe tine însuți.
…Una, e inimă de om!” -Roxanne Lys

f99225f2aef50d93a03bdc147c9600b5

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s